Profesorul tău preferat probabil te enerva un pic. Și fix de-aia ai î...

Profesorul de care îți amintești acum probabil te scotea din sărite, pentru că nu îți dădea niciodată răspunsul de-a gata. Și stai să-ți zic de ce el a fost de fapt cel mai bun. Nu pentru că explica el perfect, ci pentru că te punea pe tine la treabă. Ți-arunca o întrebare la care nu știe răspunsul pe loc, te lăsa să te chinui un pic și abia după îți dădea firul. Pentru că ăsta e adevărul incomod despre învățat. Nu rămâi cu nimic cât stai și asculti pe cineva care le știe pe toate. Te alegi fix cu momentele alea în care te-i chinuiți singur să scoți răspunsul. Aia îți rămâne. Și dacă tu ești cel care predă, ăsta e lucrul greu de acceptat, pentru că ție îți place să explici, te pricepi și ai senzația că dacă mai explici odată, omul în sfârșit pricepe. Numai că, de cele mai multe ori, nu mai are nevoie de încă o explicație. Are nevoie să fie pus să aplice. Și uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru cineva e să taci și să-l lași pe el să se chinui un pic. Așa că zi-mi sincer, la o lecție de-a ta. Vorbești mai mult tu sau lucrează mai mult cursantul?