Cursantul tău încă “merge cu roți ajutătoare”. Iar cel care trebuie s...

Îți amintești cum ai învățat să mergi pe bicicletă? Dacă ai început să mergi cu roți ajutătoare, îți amintești probabil de toate momentele în care te plimbai prin fața blocului sau acasei cu ele și totul părea simplu. Nu picai, nu exista riscul să îți julești genunchiul, totul mergea foarte, foarte bine. Însă, a venit momentul în care a trebuit să renunți la roțile ajutătoare. Iar, cel mai probabil, prima încercare de a merge cu bicicleta fără roțile ajutătoare a fost plină de emoție. Iurca pe bicicletă, ai plecat strâmb, ghidonul îți tremura și te gândeai cu siguranță cum în 3 metri o să pici direct pe asfalt. Dar n-ai căzut! Și exact ăsta a fost momentul în care ai învățat să mergi pe bicicletă, numai toate momentele cu roțile ajutătoare. Și știi cine ar trebui să dea jos roțile ajutătoare în cazul cursanților tăi? Chiar tu! Asta pentru că un curs online e plin. E plin de roți ajutătoare. Are exemple, are șabloane, are pași mărunți. Toate astea ca nu cumva cursantul să se facă praf pe asfalt de la prima încercare. Dar ele ar trebui să fie acolo pentru ca la final cursantul să nu mai aibă nevoie de ele. Și să poată să facă singur ceea ce ai învățat în cursul tău. Acum, hai să vedem cum poți să dai jos roțile ajutătoare în cazul cursanților tăi. Eu îți recomand ca în ultima parte a cursului, să îi pui pe cursanți să facă ceva cu toate cunoștințele pe care le-au acumulat până în punctul acela. Fără un șablon pe care să-l completeze sau fără un exemplu după care să poată să copieze. De ce? Pentru că atâta timp cât are modelul în față, el completează, nu aplică. Iar în ziua în care se așează singur și realizează cap-coadă ceva cu cunoștințele pe care le-a acumulat în cadrul cursului tău, trece de la a spune am făcut un curs. La asta am reușit să realizez. realizez cunoștințele acumulate. Sau asta știu să fac acum. Acum spune-mi te rog, cursanții tăi au ceva ce trebuie să facă singuri, de la zero, la finalul cursului tău?